Transcript Propunere proiect pentru restaurarea casei copilăriei Părintelui Teofil din satul Topârcea Obiectivul proiectului Proiectul îşi propune restaurarea “Casei copilăriei” astfel încât să reflecte atât.

Propunere proiect pentru
restaurarea casei copilăriei
Părintelui Teofil din satul Topârcea
Obiectivul proiectului
Proiectul îşi propune restaurarea “Casei copilăriei” astfel
încât să reflecte atât cadrul tradiţional gospodăresc de la
început de secol XX, cât şi atmosfera specifică unei familii de
plugari, Ioan si Elisabeta, casă în care a copilărit unul dintre
cei mai mari duhovnici români, dar şi un important om de
cultură.
Tema program de reabilitare urmăreşte ca în gospodăria
tradiţională să se regăsească amprenta Părintelui Teofil, după
cum urmează:
 cine va intra în această casă să respire atmosfera pe care o
transmite părintele în cărtile sale;
 restaurarea gospodăriei să fie facută în detaliu, încât cei care
îi vor trece pragul să simtă pace, bucurie si binecuvântare;
 se va avea în vedere şi o zicere dragă Parintelui Teofil:
"În jurul tău să poţi să-i fericeşti pe toţi", pe care să o transpună
în lucrul mâinilor lor.
Satul nu este "spre dărâmare" ci va putea renaşte prin puterea
personalităţii Părintelui Teofil.
Descrierea satului şi a casei copilăriei din perspectiva
Părintelui Teofil
Casa unde s-a născut şi a copilărit Părintele Teofil se află în
satul Topârcea situat la 9 km de Ocna Sibiului şi la 25 km de
Sibiu. Aflat la izvoarele râului Visa şi în vecinătatea
Mărginimii Sibiului apare pentru prima oară într-un
document în 1309, adică acum mai bine de 700 de ani.
Satul Topârcea are o arhitectură deosebită cu un deal
proeminent în mijlocul căruia se află biserica cu hramul
“Bunavestire” pictată în stil brâncovenesc.
Amintirile vii şi emoţionante ale Părintelui Teofil despre
această aşezare ne arată că viaţa satului s-a desfăşurat în
legatură cu Biserica:
"M-am trezit într-un sat care prin aşezarea lui geografică, prin
felul cum e dispus satul are în mijloc un deal pe care e biserica.
Şi din dealul bisericii poţi să vezi cea mai mare parte a
satului...Totul s-a desfăşurat având în centru biserica… Aici am
învăţat să vorbesc, aici am învăţat să mă rog, aici am luat
parte la sfintele slujbe, aici, în această biserică, am cântat
împreună cu cei care au cântat pe atunci..."
Sunt deosebit de mişcătoare amintirile din copilărie care
evocă cu nostalgie profunzimea credinţei religioase în viaţa
românilor transilvăneni înainte de al doilea razboi mondial.
"Mi-aduc aminte, eram copil şi şedeam pe pragul uşii şi uşa
camerei unde locuiau bunicii era deschisă şi îşi spuneau
rugăciunile pe şoptite seara când se culcau…
Eu am încă în sufletul meu, în mintea mea, în gândurile mele,
în simţirile mele satul acela în care m-am pomenit, oamenii
aceia care ştiau de credinţă, care ştiau de rugăciune, care
ştiau de post, oamenii aceia care ştiau de omenie, pentru că
aveau credinţă în Dumnezeu. l-am dus cu mine pe unde am
umblat, iubiţi credincioşi. Şi acum, la bătrâneţe, parcă mai
tare mă gândesc la ce-o fost mai demult, şi la ce nu mai este
acuma.”
Părintele Teofil ne mai povestea despre convingerea întipărită
demult în sufletul său, că “pe grâu e obrazul lui Dumnezeu”.
Locul şi sfinţenia pâinii în casa copilăriei conducea firesc la o
asemenea concluzie.
“Am trăit între oameni care ştiau că pe grâu este obrazul lui
Dumnezeu… Cand puneau pâinea în cuptor făceau cruce
deasupra pâinii, de binecuvântare. Dupa ce scoteau pâinea din
cuptor o acopereau cu o pânză şi ziceau că o acoperă ca să se
ducă la Dumnezeu… Am trăit în casă cu o straiţă anume pentru
prescuri, pe care n-o foloseam la altceva decât să aducem
prescuri la biserică şi să ducem înapoi prescura pe care ne-o
dădea părintele din cele trei pe care le duceam, una ne-o
dădea acasă. Am trăit într-o casă cu tămâier, într-o casă unde
se găsea un vas anume în care puneam jar şi tămâie şi
tămâiam prin casă să se ducă duhurile cele rele.”
Tot în casa copilăriei, amintirile Părintelui Teofil dau la iveală
şi întâmplările pline cu umor: “cum am căzut în chimniţă” –
adică în pivniţă - sau cum “m-am suit pe casă”…
Părintele Teofil a surprins cu durere starea de degradare a casei
părinteşti afirmând că, la fel ca satul, este “spre dărâmare”.
“Cu moartea părinţilor s-a început dărâmarea casei părinteşti,
care, nemaifiind locuită, s-a degradat. Acum e spre deplină
dărâmare, căci a ajuns o ruină, iar curtea este năpădită de
buruieni şi de iarbă, care a crescut peste pavajul de piatră
rămas de la înaintaşi. Mâna omului n-a mai intervenit cu nimic,
aşa că totul merge spre deplină dispariţie. Mama, în ultimele
zile ale vieţii sale, a pus războiul şi a început o ţesătură de
preşuri, care a rămas până acum nemişcat de la locul lui de
atunci. Nu s-a mai gândit nimeni să termine lucrul început de
mama, aşa că se poate spune că dărâmarea casei a început încă
de pe vremea mamei...”
Realizarea proiectului de restaurare
Restaurarea casei va fi realizată cu sprijinul voluntar al dlui
Prof. dr. arhitect Teodor Octavian Gheorghiu - Facultatea de
Arhitectură din cadrul Universităţii Politehnice Timişoara,
care va fi consultant de proiect. Proiectul va fi pus în
aplicare printr-o serie de practici studenţeşti în cadrul unei
şcoli-şantier pentru studenţii arhitecţi.
Acest lucru va permite atât atingerea obiectivului restaurării
casei cu costuri minime, cât şi un câştig de experienţă
practică pentru tinerii viitori arhitecţi.
Programul de reabilitare cuprinde mai multe etape, între
care: curățenie, reparații de urgență, restaurarea propriuzisă şi readucerea la viață a casei părintești.
Surse de finanțare. Etapa reparațiilor de urgență a fost
susţinută de voluntarii proiectului. Pentru restaurarea
propriu-zisă, este necesară o strângere de fonduri pentru
atingerea sumei estimative rezultate din devizul întocmit de
către conducătorul de proiect.
Se va opta și pentru atragerea de sponsori și voluntari cu
experiență în domeniul valorificării potențialului satului
românesc.
Prima etapă. Curățenie generală
Stadiul – etapă finalizată
 La data de 1 august 2014, în prezența familiei Părintelui
Teofil, un grup de voluntari a pregătit casa pentru etapa
reparațiilor de urgență, prin realizarea unei curățenii generale
în interior.
 A fost luat la mână mobilierul aflat în stare avansată de
degradare, au fost eliminate bucățile de zidărie împrăștiate de
intemperii, au fost igienizate și puse la păstrare câteva dintre
obiectele personale ale Părintelui.
Etapa a II-a. Reparaţii de urgenţă
Stadiul – etapă finalizată
În perioada 8 – 18 septembrie, s-au realizat următoarele:

repararea acoperişului (reașezarea țiglei, relipirea coamelor,
înlocuirea unor elemente: căpriori, şipci, etc.)

țeserea zidăriei în spatele casei unde acoperişul spart a
produs stricăciunile (vizibile în fotografii)

consolidarea prispei , înlocuirea unor stâlpi de susținere din
lemn și rețeserea zidăriei fisurate

refacerea coșurilor de fum

recuperarea materialelor de construcții din fosta șură

acoperirea provizorie cu folie a șopronului de la care țigla a
fost recuperată pentru repararea acoperișului casei
Acoperiș înainte și după reparație
Acoperiș bucătărie înainte și după reparație
Țeserea peretelui nordic al casei
Coame acoperiș înainte și după reparație
Etapa a III-a. Restaurarea propriu-zisă
Stadiul – spre execuție din primăvara anului 2015
 Releveul general al gospodăriei, detaliindu-se casa (eventual printr-o
practică studenţească) cu toate elementele de detaliu arhitectural
(cornişe, tâmplărie interioară şi exterioară, balustrade, etc.) cu
precădere cele care sunt pe cale de dispariţie;
 Strângerea de informaţii fotografice sau de altă natură referitoare la
organizarea gospodăriei, mai ales în privinţa elementelor care au
dispărut între timp;
 Punerea la punct a unui program de reabilitare/restaurare conform
cu destinaţia finală a casei şi gospodăriei; importante sunt: destinaţia
(scopul), modul de funcţionare, administrarea, întreţinerea,
eventuala dezvoltare, relaţia cu vecinătăţile, cu satul şi eventuala
integrare într-un program regional cultural-religios-memorial.
Etapa a III-a. Restaurarea propriu-zisă
Stadiul – spre execuție din primăvara anului 2015
 Realizarea temei de proiectare în conformitate cu programul
respectiv; importante sunt etapele de intervenţie, în funcţie de
etapele presupuse de utilizarea progresivă a ansamblului;
 Realizarea proiectului propriu-zis, avându-se în vedere etapele de
intervenţie; importante sunt refacerile anexelor gospodăriei:
grajdul/fânarul, magazia, împrejmuirea, etc.;
 Șantierul de reabilitare organizat prin câteva practici studenţeşti
sau şcoli de vară (un bun exemplu fiind cele desfăşurate la Crivina
de Sus, în zona Făget, organizate de Asociaţia Peisagiştilor din
România, în colaborare cu Facultatea de Arhitectură şi Urbanism
din Timişoara şi cu Universitatea de Vest din Timişoara) prin care se
vor realiza, etapizat, lucrările de restaurare; şcoala şi/sau practica
vor fi coordonate de profesori de la Facultatea de Arhitectură şi
Urbanism din Timişoara şi specialişti în acest gen de lucrări.
Etapa a III-a. Restaurarea propriu-zisă
Stadiul – spre execuție din primăvara anului 2015
 Mobilarea şi dotarea etapizată a casei şi a celorlalte elemente ale
gospodăriei;
 Recuperarea a cât mai multor „urme” ale părintelui Teofil pentru
a-şi găsi locul;
 Cel mai probabil, primele etape (releveul, programul şi proiectul) se
pot finaliza în 2015, iar şantierul propriu-zis se poate desfăşura (în
funcţie şi de tipul de program propus) în 2-3 ani, în paralel cu
funcţionarea parţială a ansamblului.
Impactul sufletesc, social, tehnic și economic
Pentru fiii duhovnicești ai Părintelui Teofil, readucerea la viață a
casei sale părintești este o deosebită bucurie și un mijloc de a-i
mulțumi și a-l simți mai aproape pe îndrumătorul nostru spiritual.
Pe de altă parte, aparținând unui important duhovnic și om de
cultură al României, casa părintească de la Topârcea se înscrie în
patrimoniul cultural național, care va avea de câșigat prin
restaurarea sa.
Din punct de vedere economic, valorificarea patrimoniului
cultural se va fructifica pe termen mediu și lung prin atragerea
studenţilor, pelerinilor sau turiştilor.
Popas de reflecție
 De multe ori în viaţă se întâmplă să apreciem mai mult un om sau
un lucru abia atunci când nu mai există printre noi. Memoria
Părintelui Teofil va rămâne veșnic vie în sufletele noastre, dar
putem acționa astfel încât situația să fie aceeași și cu vechea casă
tradițională din Topârcea, model de stil de viață rustic autentic.
 Depinde de noi să găsim soluţii salvatoare, resurse şi energie
pentru a ne implica în proiectul care priveşte recuperarea,
păstrarea şi transmiterea valorilor tradiţionale. Prin contribuția
fiecăruia dintre noi putem salva și păstra simplitatea, farmecul şi
naturaleţea casei părintești de la Topârcea.
 Să ne imaginam cât de încântat și mulțumit ar zâmbi Părintele
Teofil văzând că s-a reușit menţinerea şi promovarea acestui
minunat şi autentic mediu rustic în care s-a format și pe care l-a
iubit atât de mult.
Contul deschis pentru restaurarea casei părinteşti:
• Titular cont: Frăţilă Gheorghe (nepotul Părintelui Teofil)
• Persoana împuternicită: Preot Adrian Roman
(reprezentantul echipei de restaurare)
• Banca Transilvania
• IBAN EUR: RO38 BTRLEUR CRT 0274073901
• IBAN RON: RO88 BTRLRON CRT 0274073901
Această prezentare va fi disponibilă pe blogul dedicat
Părintelui Teofil: parinteleteofil.wordpress.com